De Prin Supermarket

20130113_171533Un cetatean a considerat ca setul este incomplet si a adaugat o sticla de suc. Din pacate, goala. Ma intreb cam cat de mult s-o plictisi de singuratate neuronul pe care-l poseda (cetateanul, nu sticla).

IMG_0469Dupa ce ca toata mancarea e plina de E-uri si orice ai manca o sa mori (conform ultimelor studii), acum au stricat si pieptul de pui, singurul in care imi pusesem speranta ca va mai hrani omenirea. Cica a venit dispensa papala de la Uniunea Europeana sa nu se mai bage minori in pieptul de pui. Pai cum domne’, sa mananci piept de pui fara minori? Dupa ce ca e dezosat si fara piele, nici macar minori sa nu contina? Ce ne facem cand o sa scoata pensionarii din carnea tocata?

Nu-i Gunoiul Dumneavoastra

Dupa cum mentionam in pagina Despre Mine, de prin Ianuarie anul trecut sunt in Cluj. Blocul in care stau, in chirie, e de prin 1930. La fel sunt si 90% din locatari. De unde deduceti ca sportul national e privitul pe geam. Blocul, de fapt blocurile ca sunt doua (eu as zice ca sunt doua scari, ei zic ca sunt doua blocuri), au curte.

Intr-o zi ma duc sa duc gunoiul. Ridic capacul de la tomberon si aud:

– Ala nu-i gunoiul dumneavoastra.

Las capacul tomberonului jos si ma intorc. In spatele meu era una dintre ocupantele blocului, ruda de gradul I cu Keops dupa vorba, dupa port. Ma uit sceptic la sacul de gunoi din mana, ma uit la ea si spun:

– Sunt destul de sigur ca e al meu.

– Nu, nu, am vrut sa spun ca tomberonul nu e al dumneavoastra.

– Evident ca nu, este al municipalitatii.

– Vreau sa spun ca nu aveti voie sa aruncati gunoiul in tomberonul ala.

– Aoleo, da de ce?

– Pai astea sunt tomberoanele de la blocul nostru. Tomberoanele de la blocul dumneavoastra sunt cele inchise acolo (si imi indica niste tomberoane pe care eu nici nu le remarcasem pana atunci, pentru ca erau adapostite bine intr-o cusca).

Deci da?

Se Spala Domne’

Intamplarea pe care urmeaza sa v-o povestesc nu ma are personaj principal pe mine. O sa vedeti in cele ce urmeaza si de ce ma bucur pentru asta.

In blocul in care m-am mutat de vreo 2 ani am avut norocul de a avea vecini de palier cu toata tigla pe casa. Nu acelasi lucru pot sa-l spun si despre un vecin de la etajul 6.

Mosul care are perete comun cu el il uraste din ficati. Pe cale de consecinta face tot ce-i sta in putere sa-i faca tipului viata un cosmar, inclusiv sa-i faca reclamatie la politie pentru orice.

Din astia mai exista, nu e nici primul si cu siguranta nici ultimul. Dar ce urmeaza cred ca depaseste orice imaginatie.

Se trezeste tipul ca e chemat la politie sa dea declaratie. Pana aici nimic anormal. Se duce omul sa indeplineasca formalitatile si cand aude ce-i spune politistul sa pice din picioare:

– Domne aveti o reclamatie de la vecinul dumneavoastra.

– Da, e ceva normal, raspunde omul.

– Nu, nu e, raspunde politistul si incepe sa rada. V-a reclamat ca va spalati.

Asta a incremenit. Reuseste totusi sa deschida gura:

– Domne sunt cumva la camera ascunsa?

– Nu, vorbesc serios. V-a reclamat ca faceti dus la 3 noaptea, spune politistul.

Asta nu stia daca sa planga sau sa rada. Omul lucreaza pana la ore indecente si cand vine acasa, ce sa vezi, se spala inainte sa se bage la somn. Nesimtit. Si pe mos il deranja ca se aude apa curgand.

Si mai tare e ca, vazand ca nu rezolva nimic cu reclamatiile la politie, l-a chemat in instanta pentru asta.

N-are rost sa va mai spun ca mosul a pierdut si ca judecatorul se tinea de burta de ras.

Sunt tare curios cum o arata procesul verbal (sau cum dracu se numeste) al procesului. Si motivarea sentintei.

Aveti Bon?

Urmatoarea intamplare nu m-a avut protagonist pe mine, ci pe un prieten. Cu voia lui o sa v-o povestesc si voua.

Se duce omul la Primarie sa rezolve cu ceva acte pentru nevasta-sa. Intra in cladire, urca si se duce la ghiseu. De mentionat ca in toata sala nu era nimeni (se mai intampla). Cum spuneam, se duce omul la ghiseu si graieste:

– Buna ziua, am venit sa…

– Bon aveti?

Asta a ramas ca la dentist.

– Dar, doamna, nu e nimeni in fata mea.

– Domne’, ce nu intelegeti? Va trebuie bon, asta e regula.

Omul simtindu-se cu fiecare replica mai prost, intreaba:

– Si de unde sa iau bon?

– Vedeti jos ca este un automat.

Se duce omu’ jos, cauta vreo 10 minute automatul de bonuri (era pus la vedere ca de obicei), ia bonul cu numarul 325 (sa zicem) si se intoarce victorios la ghiseu:

– Poftiti bonul, stiti cu actele pentru care am venit…

– Ce numar aveti?

– Poftim?

– Ce numar aveti pe bon?

Asta a crezut ca i s-a topit creierul instant. Zice:

– 325

– Va rog asteptati, acuma este numarul 322.

– Doamna, nu e nimeni aici, zice omu’ cu nervii la pamant.

– Domne’ asteptati, nu e randul dumneavoastra.

Trec doua minute, apare pe ecran numarul 323. Asta fierbea. Mai incearca o data, poate poate:

– Nu va suparati, nu puteti sa dati pana la numarul meu, ca stiti, nu e nimeni.

– Nu se poate, regula e ca trebuie sa stea 2 minute un numar.

Ma esti prost? Cum asa ceva? Si se plang ca le-a taiat 25%?